Despre Tarte
Se crede că tartele își au originile in secolul al XVI-lea, ele fiind umplute cu fructe, carne sau brânzeturi. Au devenit foarte populare in Statele Unite ale Americii in secolul al XIX -lea odată cu introducerea tartei cu lămâie și bezea. Azi, tartele sunt un produs foarte popular găsindu-le atât în cofetării cât și în restaurante sau cafenele, luând forme și aspecte diferite.
Tartele, sunt un produs versatil care se adaptează dupaă anotimp sau imaginație.
De la versiuni tradiționale cum ar fi quiche-ul pe bază de ou, până la arome mai unice precum roșiile, tartele sunt un aliment foarte iubit în multe gospodării. Tartele sunt produse de patiserie cu umpluturi dulci sau sărate și cruste crocante, pufoase sau dense.
Cum a reușit acest produs de patiserie delicios să acapareze culturile și să devină popular în atâtea țări? Când ne uităm la istoria tartelor, trebuie să ne uităm mai întâi la istoria surorii sale: plăcinta.
Plăcintele și tartele au multe în comun, ambele împărtășind ingrediente și înfățișări similare. Plăcintele erau foarte populare în rândul clasei muncitoare.
Inspirată de ascensiunea plăcintelor, tarta a devenit populară în rândul nobilimii franceze, aproape ca o plăcintă mai „rafinată”. Tartele și plăcintele au atins apogeul lor de popularitate în secolul al XVI-lea datorită Reginei Elisabeta I, a cărei dragoste pentru tarte a devenit faimoasă în toată Anglia, inspirând dragostea pentru produse de patiserie în toată țara.
Istoria delicioasă a tartelor nu se limitează doar la cele franțuzești. În Egiptul antic, tartele erau folosite ca daruri pentru zei.
Una dintre cele mai populare versiuni este tarta cu ouă, devenită un aliment de bază la fiecare masă. Două tipuri distincte există și astăzi: tarta cu ouă cantoneză și tarta cu ouă portugheză.
Versiunea cantoneză provine din comerțul dintre Guangzhou și comercianții europeni, unde bucătăria occidentală a influențat palatul cantonez, permițând să se nască tarta pufoasa cu budincă de ouă aburită cantoneză.
În mod similar, portughezii și-au creat propria modificare a tartei cu ouă numită pastel de nata, cunoscută și sub numele de tartă cu ouă portugheză. Cele două diferă prin faptul că tartele portugheze cu ouă sunt mai cremoase și sunt coapte la o temperatură mai ridicată pentru a asigura un blat de cremă auriu închis, în timp ce tartele cantoneze sunt netede și au o textură similară cu flanul sau budinca japoneză.
In cofetarie evident, cele mai populare sunt tartele cu fructe și cele dulci.
O tartă cu fructe este un tip de patiserie care constă dintr-o crustă de unt umplută cu o cremă de patiserie dulce și cremoasă și acoperită cu fructe proaspete. Crusta este de obicei făcută dintr-un amestec de făină, unt, zahăr și uneori ouă. Umplutura poate varia de la o simplă cremă până la o cremă de patiserie mai elaborată, aromată cu vanilie sau alte extracte. Fructele folosite pentru a acoperi tarta pot varia de la fructe de padure și citrice la fructe cu sâmbure precum piersici și prune.
De-a lungul timpului, tartele sărate au evoluat în versiuni dulci umplute cu fructe și creme. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, tartele cu fructe au devenit populare în Europa, în special în Franța și Anglia, unde erau servite ca deserturi la banchetele regale și la adunările înaltei societăți.
Tarta modernă cu fructe așa cum o cunoaștem astăzi își are rădăcinile în bucătăria franceză, unde este cunoscută sub numele de „tarte aux fruits”. Patiserii francezi au perfecționat arta de a face tarte cu fructe cu cruste delicate și umpluturi rafinate, iar desertul s-a răspândit rapid în alte părți ale lumii, devenind un produs de bază în brutăriile și patiseriile din întreaga lume.
Tartele, sunt un produs versatil care se adaptează dupaă anotimp sau imaginație.
De la versiuni tradiționale cum ar fi quiche-ul pe bază de ou, până la arome mai unice precum roșiile, tartele sunt un aliment foarte iubit în multe gospodării. Tartele sunt produse de patiserie cu umpluturi dulci sau sărate și cruste crocante, pufoase sau dense.
Cum a reușit acest produs de patiserie delicios să acapareze culturile și să devină popular în atâtea țări? Când ne uităm la istoria tartelor, trebuie să ne uităm mai întâi la istoria surorii sale: plăcinta.
Plăcintele și tartele au multe în comun, ambele împărtășind ingrediente și înfățișări similare. Plăcintele erau foarte populare în rândul clasei muncitoare.
Inspirată de ascensiunea plăcintelor, tarta a devenit populară în rândul nobilimii franceze, aproape ca o plăcintă mai „rafinată”. Tartele și plăcintele au atins apogeul lor de popularitate în secolul al XVI-lea datorită Reginei Elisabeta I, a cărei dragoste pentru tarte a devenit faimoasă în toată Anglia, inspirând dragostea pentru produse de patiserie în toată țara.
Istoria delicioasă a tartelor nu se limitează doar la cele franțuzești. În Egiptul antic, tartele erau folosite ca daruri pentru zei.
Una dintre cele mai populare versiuni este tarta cu ouă, devenită un aliment de bază la fiecare masă. Două tipuri distincte există și astăzi: tarta cu ouă cantoneză și tarta cu ouă portugheză.
Versiunea cantoneză provine din comerțul dintre Guangzhou și comercianții europeni, unde bucătăria occidentală a influențat palatul cantonez, permițând să se nască tarta pufoasa cu budincă de ouă aburită cantoneză.
În mod similar, portughezii și-au creat propria modificare a tartei cu ouă numită pastel de nata, cunoscută și sub numele de tartă cu ouă portugheză. Cele două diferă prin faptul că tartele portugheze cu ouă sunt mai cremoase și sunt coapte la o temperatură mai ridicată pentru a asigura un blat de cremă auriu închis, în timp ce tartele cantoneze sunt netede și au o textură similară cu flanul sau budinca japoneză.
In cofetarie evident, cele mai populare sunt tartele cu fructe și cele dulci.
O tartă cu fructe este un tip de patiserie care constă dintr-o crustă de unt umplută cu o cremă de patiserie dulce și cremoasă și acoperită cu fructe proaspete. Crusta este de obicei făcută dintr-un amestec de făină, unt, zahăr și uneori ouă. Umplutura poate varia de la o simplă cremă până la o cremă de patiserie mai elaborată, aromată cu vanilie sau alte extracte. Fructele folosite pentru a acoperi tarta pot varia de la fructe de padure și citrice la fructe cu sâmbure precum piersici și prune.
De-a lungul timpului, tartele sărate au evoluat în versiuni dulci umplute cu fructe și creme. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, tartele cu fructe au devenit populare în Europa, în special în Franța și Anglia, unde erau servite ca deserturi la banchetele regale și la adunările înaltei societăți.
Tarta modernă cu fructe așa cum o cunoaștem astăzi își are rădăcinile în bucătăria franceză, unde este cunoscută sub numele de „tarte aux fruits”. Patiserii francezi au perfecționat arta de a face tarte cu fructe cu cruste delicate și umpluturi rafinate, iar desertul s-a răspândit rapid în alte părți ale lumii, devenind un produs de bază în brutăriile și patiseriile din întreaga lume.